Marele scriitor rus Lev Nikolaievici Tolstoi s-a născut, a crescut şi a trăit o bună parte din viaţă în mediul sătesc, la Iasnaia Poliana.El i-a iubit mult pe copii şi a închinat o seamă de povestiri şi basme celor din Iasnaia Poliana.
Aceste povestiri şi basme Tolstoi le-a publicat pentru prima dată prin anii 1874-1875 în "Abecedarul" şi în "Cărţi ruseşti pentru citit".Cu ajutorul lor mulţi copii au învăţat să citească şi să scrie.Tolstoi a inclus în ele o sumedenie de istorioare şi legende din literatura antică, luate din viaţa diferitelor popoare sle lumii.
Lui Tolstoi îi plăceau din cale afară fabulele scurte şi simple ieşite de sub pana înţeleptului fabulist al antichităţii, grecul Esop.Pentru a-l putea traduce cu fidelitate pe talentatul fabulist, scriitorul rus a învăţat limba greacă veche, a citit numeroase cărţi.Traducând fabulele lui Esop, Lev Tolstoi includea în ele fie o zicătoare, fie o poveste populară, fie că le transforma într-o povestire din viaţa de toate zilele.
Fabulele antichităţii se terminau totdeauna cu o concluzie sau cu o morală, Lev Tolstoi renunţă la aceste finalizări, păstrând doar acţiunea şi caracterele personajelor, fiind încredinţat că toţi copii vor trage învăţămintele de rigoare.
Eroii cărţii lui Lev Tolstoi sunt variaţi, sunt zei, sunt dobitoace, dar oricare ar fi înfăţişarea lor, autorul povesteşte despre ei adresându-se în primul rând copiilor.
Iată câteva povestiri, pe care Tolstoi le-a scris cu dragoste pentru cei mici:
Câinele şi umbra sa
Câinele mergea pe un podeţ de scândură aruncat peste râu, cu o bucată de carne în gură.Văzându-si chipul oglindit în apă, crezu că-i un alt câine cu altă bucată de carne şi sări asupra-i să i-o ia:chipul amăgitor pieri, dar pieri dusă de valuri şi bucata de carne a câinelui.
Astfel, rămase şi fără carnea ce-o avusese.
Mincinosul
Un flăcău păştea oile şi prinse a striga că văzuse un lup:
-Ajutor, lupul!lupul!
Ţăranii veniră în fugă, dar se dumeriră că fuseseră păcăliţi.Flăcăiaşul mai făcu de doua sau de trei ori isprava asta,dar o dată se întâmplă ca lupul să dea cu adevărat iama în oi.
Flăcăiaşul strigă iar:
-Săriţi, săriţt că a dat lupul!
Ţăranii se gândiră că iar vrea să-i păcălească şi nu mai veniră la chemarea lui.Cât despre lup, văzând că nu are de cine să se teamă, sfâşâie toată turma, după plac.
Vulpea şi strugurii
Vulpea văzu nişte struguri frumoşi, daţi în părg şi tot chitea să se înfrupte dintr-înşii.
Multă vreme ţopăi ea sub butuc, dar nu izbuti să ajungă la ei.Ca să-şi înăbuşe ciuda,zise:
-Sunt încă acri.
