EU

Eu nu am vrut să mă nasc! Nu am vrut să iau o formă. Nu am vrut să iau un nume. Nu am vrut să fiu materie.Aş fi vrut să fiu o idee. Aş fi vrut să fiu o adiere de vânt cu miros de trandafiri ce îmbată doi îndrăgostiţi uitaţi în mijlocul unei grădini. Aş fi vrut să fiu un sărut. Aş fi vrut să fiu întâlnirea dintre două priviri întrebătoare,dar pline de dorinţă.Aş fi vrut să fiu o rază de soare ce mângâie o fată îndurerată,aducând puţină speranţă în aceea lume nemărginită dintre tâmplele sale pulsande. Aş fi vrut să fiu abur de alcool ce ameţeşte un oropsit,făcându-l, măcar pentru o clipă , să uite de tristeţi şi de duritatea vieţii.Aş fi vrut să fiu o floare oferită de un îndrăgostit,să fiu uitat şi să mor veştejit. Apoi uscat, undeva, într-o carte. Aş fi vrut să fiu o poezie ce face să plângă o inima zdrobită,mâncată de dezamăgire şi de resentimente. Aş fi vrut să fiu un cuvânt şoptit ,care se sparge pe lobul unei urechi delicate,fine,albe,făcând-o să tresalte. Aş fi vrut să fiu iubire,aş fi vrut să fiu împlinire,aş fi vrut să fiu bunătate, aş fi vrut să fiu tandreţe,aş fi vrut să fiu candoare,aş fi vrut să fiu zâmzâit de albine,aş fi vrut să fiu parfum de crini… Aş fi vrut să fiu lacrima limpede ce oglindeşte speranţa,dragoste şi durere în acelaşi timp, lacrima ce se rostogoleşte şi se usucă pe un obraz neted,înfierbântat. Aş fi vrut să fiu ploaie de vară ce răcoreşte un suflet arzând de îndoială şi tristeţe. Aş fi vrut…dar sunt durere,ură şi…tăcere.